marți, 25 ianuarie 2011

ceea ce esti, sau ceea ce faci?

ceea ce suntem dicteaza ceea ce facem sau ceea ce facem arata ceea ce suntem?

A scris Chinezu' ieri un articol foarte interesant (vezi aici) care mi-a atins o coarda sensibila si mi-a pus neuronul intr-o stare de meditatie destul de profunda.

Pe scurt povestea era asa: un pieton lovit si omorat de un baietel de bani gata cu o masina tare. baietelul de bani gata trece peste pieton cu suta la ora si apoi vrea sa fuga de la locul faptei, dar in urmatorii metri se propteste intr-un stalp si da sa moara si el. tu esti singurul, dar singurul (!) om care a vazut si care-l poate salva, prin apelul la salvare. suni sau nu?

Acum, eu n-o sa intreb aceasi chestie, ca doar a intrebat Chinezu' deja, nu mai vad rostul, dar ma gandesc la asta acum. la actiunea in sine, de a suna la salvare.
Fiecare am avut o viata, un trecut, un background, fie el cum o fi, si acesta ne-a format asa cum suntem. Dar intrebarea care se impune e urmatoarea: actiunile noastre din trecut ne-au format asa cum suntem, si ceea ce suntem acum dicteaza actiunile noastre in continuare, deci practic totul incepe de la prima actiune? sau ni s-a format personalitatea prin alte mijloace, si ceea ce suntem si am fost dicteaza actiunile si actiunile de fapt sunt doar o reprezentare exterioara a ceea ce suntem noi de fapt?

Eu am zis ca background-ul meu imi spune ca Nu, nu sun. Asta sunt, si asta dicteaza actiunile mele. Stiu ca daca aveam alt background, as fi spus, Da, sun, cum sa las omul sa moara? Dar uite ca l-as lasa, indiferent ce spune asta despre constiinta mea civica, NU cred ca imi reflecta moralitatea, in nici un fel. Moralitatea mea nu e o moralitate religioasa, deci nu mi-e frica deloc ca o sa ard in iad pentru ca n-o sa sun la salvare. Si daca o sa ard, ce? Macar ard impacata cu mine. Deci nu trebuie sa fiu impacata cu Dumnezeu ca sa fiu impacata cu mine. Asta spune multe despre religiozitatea mea, de acord, dar din nou, nu spune nimic despre moralitatea mea.

Oricum, asta e punctul meu de vedere. Backgroundul dicteaza actiunile.

Daca as spune ca cred in teoria ca ceea ce fac arata ceea ce sunt as fi ipocrita.
Pentru ca nu mare lucru din ceea ce fac arata ceea ce sunt. Ceea ce fac in intimitatea casei mele, mi-e greu sa spun ca seamana cu ceea ce fac in mediul social. Si nu in sensul de eticheta, ci in sensul ca in afara casei mele nu sunt aceasi persoana. Si nu vreau sa fiu ipocrita. Si nu sunt ipocrita daca nu ma comport in aceasi maniera sociala cu oamenii pe care ii cunosc la diferite nivele. Ipocrita eram daca nu recunosteam asta si aveam pretentia ca lumea sa ma creada ceea ce nu sunt. N-am pretentia asta, de aceea am si spun ca Nu, nu sun la salvare. Aparentele sociale, exteriore puteam sa le salvez cu un simplu comentariu "Da sigur ca sun!E om si el". stii ce? Nu, nu e om. Si daca TU il consideri om, n-am sa iti spun ca gresesti, e parerea ta si chiar daca o consider proasta, ti-o respect, asa ca respect-o si tu pe a mea. Am sa iti spun doar ca eu nu pot considera om pe cineva care omoara un alt om si nu-i pasa. Mai degraba il consider om pe ala care arde pe scaunul electric pentru triplu asasinat, dar care si-a recunoscut vinovatia.


acestea fiind spuse, punem punct.

2 comentarii:

  1. Eu as fi sunat,desi baietelu' ala a facut o fapta rea inainte sa intre in stalp.Sunt mereu de conceptia ca daca moare atunci scapa prea usor.Faptul ca a intrat in stalp este o dovada indubitabila ca karma exista,dar serios...daca ar trai,ar putea avea toata viata pe constiinta faptul ca a omorit un biet om nevinovat.Un om care face un asemenea rau merita chinuit,nu neaparat sa moara in chinuri,pentru ca moartea e poate cea mai usoara cale de iesire.Merita sa indure niste remuscari si eventual sa-i fie implantate,alaturi de constiinta si morala ca banii si taticu' nu il vor scoate mereu din cacaturile in care se baga.Da...si poate ca exista cacaturi din care nu poti iesi,oricat incerci.Si poate nu traieste pana vine ambulanta,avand in vedere ca traim in Romania.Zic si eu...:-"

    RăspundețiȘtergere
  2. @Myriam.... tocmai asta ziceam, ca nu cred ca ar trai cu omul ala nevinovat pe constiinta, si de inchisoare l-ar scapa "tati", cu pilele aferente...acum eu am zis deja asta, iti respect opinia, din cauza ca mi-o respecti si tu pe-a mea, indiferent ce cred despre ea...e o chestiune personala, care tine de background-ul tau.

    RăspundețiȘtergere