marți, 16 februarie 2010

Voi urati LUNEA, eu urasc MARTEA...

antescriptum : Observ ca unii n-au inteles postarea mea anterioara, nici treaba cu criticile constrctive.Lasa ca nu-i bai, sa fiti sanatosi.

By the way, m-am intors la Cluj. Nu ca v-ar interesa...da' cum oricum cititi, poate ca sunteti curiosi. Acum e bine. Trebuie sa ma trezesc mai devreme cu o ora sa ajung undeva si sa stau la un semafor de 3 ori pana trec de el. Acum aud trenul de 5 ori pe noapte si nu ies din casa cu zilele (weekenduri). Acum e biiiiiiine.

Ziceam ca voi urati lunea, eu urasc martea. Pentru ca toata lumea-i diferita, numai eu nu.
Lumea uraste ziua de luni. Ca nu creste nici iarba, ca-i mai amara cafeaua, ca ...whatever. Azi e marti. Mie nu-mi place martea. Ca ma trezesc la 6 dimineata. Si nu-s construita sa ma trezesc la 6 dimineata. Simt ca parca imi da cineva o caramida in moalele capului cand aud alarma aia si afara e noapte...da' ce sa faci?! Acum e bine.

Lunea si martea dau pe-acasa... in vizita. Da' e bine, v-am mai zis asa-i?

Lasa. Ajunge pentru azi. Ca mi-e somn. Ca-s la Cluj. Ca e BINE !

PS. Voi ce zi urati? Sondez opinia publica. Asa, pentru cultura mea generala.

luni, 15 februarie 2010

clarificari importante

Draga cititorule,

Trebuie neaparat sa iti spun niste lucruri despre mine. Nu ma intereseaza deloc aprobarea ta.

Daca eu vreau sa scriu despre rochite roz, papucei si unghiute cu inimioare pictate pe ele, sau despre consumul de droguri, sistemul juridic sau abordari sociale si psihologie, e alegerea mea. Nu ma intereseaza daca iti convine sau nu.

Daca pentru tine e o dovada de lipsa de cultura faptul ca eu injur, asta e. Tu intelegi ce vrei prin obscen si imoral, poate ca eu inteleg altceva. Mi se rupe. Daca vreau sa-mi bag si sa-mi scot, asta o sa fac, pentru ca e blogul meu, si fac ce vreau. Nu ma intereseaza parerea ta despre limbajul pe care il folosesc. Dar am mai zis asta si alta data.

Nu ma intereseaza sa scriu, ca sa iti placa tie. Ma intereseaza sa scriu ca sa imi placa mie si daca sunt doar 10 oameni care imi citesc blogul, asta e. Nu ma intereseaza.

Intentiile si ideile mele sunt perfecte si clare, spre deosebire de mine, care sunt departe de a fi perfecta. Trebuie sa constientizezi ca nici tu nu esti perfect si sa inveti sa nu fii complexat. Cautarea aprobarii a tot ceea ce spui/faci, este o dovada a faptului ca esti un mare complexat si in plus n-ai nici un strop de incredere in actiunile/judecata ta. Daca tu crezi altceva, nu ma intereseaza.

Daca vrei sa ma critici, critica-ma. Dar constructiv. Nu imi lasa comentarii din categoria "esti naspa", "esti proasta", "esti varza", "esti inculta". Se numeste critica neconstructiva. Si oricum, n-ai de unde sa stii, sunt doar niste pareri formate in mod impropriu si prematur, dupa niste cuvinte scrise de mine, intr-o oarecare stare. Si cine e prostul la faza asta?! E simplu, nu ma cunosti. Si oricum, nu ma intereseaza.

Cu drag,
Iulia

vineri, 12 februarie 2010

"Senzatie majora, cu 40 la ora"

Am avut ieri o zi/seara fooooarte interesante (mai mult seara decat ziua, dar fie ambele). Specific, sunt tot in alba. Bun, am mers pana in centru-pana unde fac 5 minute, de la mine de acasa, din Cetate (pentru cei care au zis ca e mare alba, na!), 10 daca prind si toate cele doua semafoare pe rosu.
Eveniment: In centru, la o trecere de pietoni, sare o vaca (de-aia bipeda) in viteza a 5-a (era pe jos, da' se misca al naibii de rapid) pe trecerea de pietoni, in fata mea.
Eu: 60kmh-frana-ABS (Yuuuupiiii!)-oprit-injurat vaca proasta
Doamna din spatele meu: 60kmh-frana (cred)-ABS nu (God bless programul Rabla)-Poooooc
Eu ridic mainile, dau din umeri, injur (iar), pun avariile, ma dau jos. Ea, tot in masina. Ma duc sa ma uit, masina mea Ok, nu zgarieturi, nu nimic. Ma uit la a ei. Far spart, semnalizare sparta, bara rupta in doua. Ma uit iar la a mea. Tot nimic. Ii fac semn sa coboare. Se da jos, vin si doi nene, imi culeg numarul, mi-l pun in masina, asteapta sa revenim noi pe pamant, pleaca. Tragem masinile pe dreapta, sa vorbim. Il suna pe sot sa coboare, ca eram in fata la ea la bloc, presupun ca injura. Il sun pe tata sa vina si el, ca imi tine Casco la el in masina, don't know why, sigur injura. Apare sotul, suna pe un nenea sa vina cu un formular de-ala de avarii usoare. Vine nenea cu formularul, vine tata. N-aveam nevoie de casco, da' n-aveam tigari. Imi da tata.
Acum urmeaza partea interesanta.
Zic, da' de ce completam de-asta? Doamna zice ca vrea sa-si faca masina pe asigurare. Ma apuca dracii. Doamna, da' eu n-am fost de vina, dumneavoastra ati fost! Recunoaste, se scuza, nu i-au prins franele. Ii pare rau. Buuuuun, si-atunci de ce completam aia? Aaaaaa, are casco. Doamna, aveti casco la masina? Zice ca nu. Dar nu puteti sa va faceti masina pe asigurare daca ati fost de vina pentru accident! A...nu?! Ca ea de-aia si-o facut asigurare, ce pluta mea! Am lasat-o in pace, l-a stricat de cap pe bietul sot oricum, cred ca l-a intrebat de 5 ori daca are sau nu casco. Si pana la final tot nu stia. Am stat vre-o ora sa completez fisa aia, s-o completeze si doamna, sa o verificam, sa imi bag piciorul in ea.
Acum vin eu si intreb. Pe sistemul vechi. Stiti voi, ala in care trebuia sa chemi politia pentru constatare, nu plecam eu mai repede acasa, cel putin cu juma' de ora? Asta se intampla daca le simplifici romanilor birocratia. Da, ideea e buna, nu mai deranjam organu' cu tot felul de nimicuri. Mai ales daca te poti intelege cu omul. Dar mi-a fost dat sa vad ca birocratia e tot birocratie, si simplificata, ne-o complicam noi la loc, relax! Bine ca nu mai trebuie sa umblu pe la asigurari, cu dosar de daune si alte alea, ca ma luau damblalele.

Ps. Am un suport de placuta de inmatriculare de schimbat, cine m-ajuta?

later edit: Rezolvat cu suportul. L-am montat. Singura! na!

marți, 9 februarie 2010

Sa minti sau sa nu minti?


M-am trezit azi cu noaptea-n cap, pe la 12 la amiaza, si-am citit un articol depre niste minciuni, de pe unul din blogurile pe care le mai citesc si eu (totdegeaba.blogspot.com)..si m-am gandit (pentru ca da, gandesc!)...de ce mintim?
Pentru ca mintim, toti! Ori ca mintim din cauze patologice, ori ca spunem minciuni de complezenta pentru a nu rani pe cineva drag, ori ca mintim doar pentru ca suntem rai, tot minciuni sunt.
Totusi nu e neaparat un lucru rau sa minti. De ce sa spui ca rochia aia sta ca naiba pe ea, cand ea este evident incantata de rochie? De ce sa-i strici buna dispozitie? Daca trebuie sa ma minti ca sa poti sa-mi spui ca sunt cea mai buna, cea mai desteapta, cea mai cea intr-un anumit moment, minte-ma, ce naiba! Am nevoie. Dar nu ma minti in fiecare zi, o sa-mi dau seama! Cred ca trebuie sa ai inteligenta sub medie ca sa nu-ti dai seama ca cineva te minte constant. Cand minti constant, o data tot te dai de gol, si-atunci ai pus-o (zic eu)! Din cand in cand e bine sa auzi si adevarul, oricat de tare te-ar lovi. Asta ca sa nu ti se urce prea tare la cap ca esti cea mai cea.
Daca n-are cine sa te minta, atunci cel mai mare mincinos, esti tu cu tine! Te minti si singur. Iti spui ca e bine, ca maine o sa te apuci de dieta, ca te lasi de fumat de Anul Nou, ca de semestrul viitor te duci la toate cursurile, ca (...). Parca iti cade mai bine cand te minte altcineva, ca sunt jumatate sanse sa spuna adevarul, tu nu stii! Cand te minti tu, e mai interesant. Trebuie sa fi un mincinos foarte bun, ca sa te si crezi.
Oricum, sunt convinsa ca cel mai bun potentiator pentru mincinosul din tine e o relatie (Nu a mea!). Dar una de care iti pasa. Si nu incurajez minciunile din categoria "du-te fa-ti de cap, si-apoi minti, zici ca ai fost acasa". Nu. Dar de cate ori n-ai mintit si ai spus ca iti place tricoul ala cand tu nu poti sa-l suferi, ca vrei sa iesiti la o plimbare cand vroiai sa stai in pat, de cate ori nu te-ai uitat la filme pe care le urasti?! Si-apoi esti incantat ca ai mintit, pentru ca vezi ca e fericit/a!
Cel mai bine e sa inveti(de mic) cand trebuie sa minti, cat trebuie sa minti, si mai ales cum trebuie sa minti.
In concluzie, un om sincer, nu e neaparat un om mai bun. De multe ori, sincer fiind, poti sa ranesti, fara sa-ti dai seama.

luni, 8 februarie 2010

Cu chef de distractie...in Alba Iulia



Azi sunt nervoasa. Nu as putea da un motiv, dar as putea da mai multe! Si nu, nu de-alea de genul "m-a suparat iubi" sau "mi s-a rupt o unghiuta".
Motivul de top a irascibilitatii mele este ca sunt acasa, in Alba Iulia, orasul tuturor posibilitatilor, mai ales cand vrei sa te distrezi, sa iesi pe undeva (ironic vorbind).
Sa le luam pe rand deci zic. Sa ma distrez? Aici?! Biiiiiine...Si eu ma distram "pe vremuri". Si de una singura :)(vezi poza).
Oricum, sa revenim. Ultima tentativa de iesit la distractie in oras am avut-o cu Andrei (prietenul meu cel mai bun). Prima problema intampinata a fost determinata de intrebarea "Unde?". In toate cele doua cluburi din care unul e vesnic prea gol si celalalt vesnic prea plin (de oameni, de fite, de tarani de oras, de iarba, de fum si de bovine bipede). NoT! In ceva carciuma zic, atunci, sa iesim. Si iesim. Mergem in ceva carciuma (sa nu dau nume, ca nu-i frumos), dar vai! Ce sa vezi aici?! Carciuma de peste zi s-a transformat la lumina lunii in club de minori (prea minori) si muzica formatiilor care s-au despartit anul trecut sau acum 2 ani. Frumos, zic eu. Plin. Si totusi, nici o fata cunoscuta! Am stat la o bere fara alcool vre-o...2-3 ore...pana s-a gandit a meu sa ma lase sa-l duc acasa si sa ma retrag in plina glorie, vorba unui amic.
O experienta pe care n-o s-o repet. Si nu pentru ca nu as fi putut suporta muzica de-acolo sau fitele celor care frecventeaza localul cu pricina seara, pare-se.
Pe mine m-a socat altceva. Dupa cum am spus, n-am vazut nici o fata cunoscuta, cu toate ca era plin in carciuma respectiva! De cand m-am mutat la Cluj, am mai dat pe-acasa sa-i vad pe-ai mei, nici intr-un caz sa ma destrabalez prin metropola de origine. Si-am mers acum in carciuma asta de care tot povestesc aici, si n-am cunoscut pe nimeni. Pe nimeni! EU, care cunosteam cel putin 10 oameni in orice local intram in alba...asta inseamna ca mi-a trecut "vremea" si trebuie sa ma retrag de pe scena mondenitatilor din Alba Iulia, lasand loc generatiei urmatoare sa se formeze dupa aceleasi principii dupa care ne-am format si noi (adica mintit pe mami si tati la 16 ani ca "dorm la o colega", ca sa ne destrabalam o noapte pana-n zori de zi, la discoteca, sau parintii astora stiu unde umbla ei la 3 A.M., poate)?!Ca doar n-au intrat in pamant toate cunostintele mele...

Despre asta..intr-un alt episod. C' ya!

pentru inceput


Vreau inghetata de ciocolata, vreau sa simt 30 de grade celsius, la mare, vreau seriale care sa ma pasioneze si care sa aiba infinite sezoane, vreau sa ma joc elastic in fata blocului, vreau cirese (mari, multe si bune), vreau sa mai cresc 10 cm, vreau sa vad lumea (toata!), vreau sa dispara "taranii de oras", vreau toate semafoarele pe verde pentru mine, vreau sa am ochii verzi, si vreau TIMP, pentru tot ce vreau.

Asta asa, pentru inceput...ca sa stiti clar ce vreau!