vineri, 6 august 2010

when it starts like ¨for ever¨ and ends like ¨never!¨

Pentru ca am auzit si am trait atatea povesti care au inceput cu forever si s-au terminat cu never, dar n-am auzit mai deloc una care sa fie invers.

De fapt scriu postul asta din cauza ca azi au parintii mei 22 de ani de casnicie (La Multi Ani!) si mai sunt cateva zile pana fac eu 21. Si stiu o poveste care a inceput cu never si s-a terminat cu forever. A lor. Pentru ca s-au cunoscut in facultate. Pentru ca ea era cuminte...si el nu. Pentru ca el e efervescent...si ea nu. Pentru ca ea e draguta, slabuta si eleganta...si el nu cred ca o sa poarte cravata nici la mine la nunta. Pentru ca erau studenti, si ea era boboaca...si el nu. Si pentru ca el a vrut si ea n-a vrut cand de fapt vroiau amandoi si pana la urma s-a intamplat ca sa aud si-o poveste care sa inceapa cu never si sa se termine cu for ever.

Multumita lor sunt...asa cum sunt. Si tot multumita lor stiu ca ¨asa cum sunt¨n-are sa fie niciodata pe placul tuturor, si nici ca ar putea sa imi pese mai putin. Fiindca mama mi-a zis ca ai 5 prieteni si 500 de amici sau cunostiinte. Si stia ea ce zice. Pentru ca Da, sunt efervescenta, ma cert si nimeni, niciodata, nu-mi pune viata in ordine dupa bunul plac, dar asta e doar pentru ca de la tata am invatat ca nimeni niciodata n-are dreptul sa ma trateze ca pe un pres. Si da, stiu sa fiu si eleganta si sa zambesc frumos, pentru ca mama e totusi femeie. Si am si ochii verzi cateodata.

Si ziceam ca am trait multe povesti care au inceput ca for ever si s'au terminat cu never. Nu am putut niciodata sa stau langa acelasi barbat mai mult de 1 an - 1 an si jumatate, pana acum si acum imi dau seama si de ce. Pentru ca o fata o sa caute mereu inconstient un barbat ca tata, si-o relatie ca si cea pe care a vazut-o atatia ani in casa. Si cateodata cred ca prea mult timp a fost si un an, dar stii cum e...trebuie s-o faci si pe asta. Si eu vreau sa ma casatoresc o data, dar am un fix, cu tatuajul ala. Si dupa ce'o sa'mi tatuez degetul cu verigheta aia formata din numele tau, e pentru totdeauna. Si asta e...si asta sunt...Pentru ca nu a avut cine sa ma invete sa accept sa fiu un obiect, sa dau explicatii, n-am avut unde sa invat ca o femeie trebuie sa accepte sa se ridice la ea tonul sau si mai grav, mana. N-a avut cine sa-mi arate o relatie in care o femeie este supusa si un barbat este gelos. Si doamne, bine-mi pare.

3 comentarii:

  1. Ai mei au 25 de ani de casnicie si seamana un pic cu descrierea aia cu ea cuminte el nu prea.Ah...sper sa existe o iubire de-aia si pentru mine undeva acolo:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Antoniu.

    Atunci erau alte vremuri. Acum lumea e intoarsa pe dos. Fetele au parul scurt, baietii au parul lung, fetele isi fac tatuaje, baietii isi baga cercel in ureche. Lumea asta tinde spre ceea ce zicea cineva candva, cand oamenii vor deveni draci iar calugarii oameni, (cand oamenii vor fi asa de raii, iar calugarii se vor cobora la masura de oameni) atunci vor fi zilele din urma. Deci e foarte greu in acest context sa se mai intample cu usurinta ceea ce iti doresti tu, si ceea ce s-a intamplat si cu parintii tai. La vreamea aceea se stia ce este acela respect, buna purtare, ascultarea..in schimb acum e doar dastrabalare, tinerii urmaresc placerile lor personale, iar din pricina egoismului si a mandriei greu le va fi oamenilor sa se uneasca de acum incolo.Vezi si la tv toate vedetele astea care se infatiseaza acolo vrand sa para ca un model pt cei care o admira, insa majoritatea se despart de partenerul lor de viata si se fac doar de ras.Oricum important este ca..solutie exista

    RăspundețiȘtergere
  3. ai dreptate. in mare parte, sunt total de acord cu ce ai spus tu. Aia a fost si asta este... nu avem ce face decat sa incercam noi, fiecare, sa ne mentinem in limita bunului simt si a normalitatii, pe care o consideram fiecare dintre noi ca fiind normalitate, evident. sunt multe cauze care duc la distrugerea pic cu pic a societatii si a valorilor, dar n-o sa intru detaliile astea acum.
    in alta ordine de idei, eu am fost crescuta asa cum am fost si am fost invatata asa cum am fost. Acum e prea tarziu ca cineva sa mai imi schimbe gandirea si valorile. Sa zicem ca parintii mei m-au crescut mai libertin, si nu mi-au interzis sa fac anumite lucruri, ci mai mult si-au dat cu parerea in privinta lor. Am fost lasata sa dau cu capul, cum se zice pupular, de multe ori (de cate a fost nevoie pana m-am invatat) ca sa ajung asa cum sunt acum si in principal sa nu mai cred ca toti oamenii sunt buni fara a avea nimic de urmarit.

    RăspundețiȘtergere