luni, 13 decembrie 2010

Holidays are coming...

Vine Craciunul...

Fiecare are un fel si-o forma anume in care asteapta sarbatorile de iarna. Cand eram mica (de fapt si in liceu :) ) asteptam caravana Coca-Cola. Era placerea mea de iarna. Pentru ca am locuit intr-un bloc in mijlocul orasului, cu toate ferestrele spre strada principala, care in tot timpul anului era traversata de 10 ori pe zi de ambulante si sambetele de nunti.....si cred ca ziua in care trecea caravana Coca-Cola era singura zi din an in care eram multumita de faptul ca ferestrele mele au vedere in partea aceea.
Acum cand scriu postul asta ascult melodia de la reclama. Si stiu ca ziceam ca niciodata nu incepe "perioada Craciunului" pana cand nu incep sa aud la televizor reclama asta.
Apoi era seara ajunului...Cand nu, nu mergeam la colindat... Faceam bradul, cu tata. Si-apoi de obicei imi faceam de lucru ceva, pana cand venea "Mos Craciun". Era ceva, era altceva.

Si inainte de Craciun, cand mergeam la tara la taiatul porcului. Mergeam la bunici. Nu mai merg de mult. Bunica e la oras acum, de mult. Bunicul nu mai e deloc acum, de mult. Si cand ii aud pe altii ca merg sa taie porcul, de fapt ii aud cum imi spun niste lucruri de mult trecute. Si imi vine sa plang si sa zbier! Nu pentru ca eu nu merg, ci pentru ca eu aproape ca am uitat cum e. Si nu mai stiu cum e sa mergi la tara, pentru ca stiu cum e sa mergi in mall. Si urasc sa merg in mall!

Asta a fost atunci, altceva e acum.

Acum ascult melodia pe youtube, fiindca stau intr-un bloc cu vedere la linia ferata...vedere pe care n-o iubesc in nici o zi din an, fiindca nu-mi trece caravana aia rosie si luminata prin fata blocului. Tot pe youtube imi vad minunatele camioane, dar daca stau sa ma gandesc, acum hotarasc eu cand incepe "perioada Craciunului". Bradul nu-l mai cumpara tata din piata si nu-l mai vad pe balcon doua saptamani inainte sa-l impodobim. Adica nu mai astept doua saptamani uitandu-ma la el, sa vina seara aia sa il impodobim. Acum am bradutul meu, in camera mea. Care e mic, de plastic, si pe care il impodobesc in fiecare zi cate putin...Si pe care-l iubesc, fiindca e al meu.

Nici Mos Craciun nu mai vine cu venea, nici caravana nu mai trece, nici muzica nu mai e aceasi, nici bradul nu-l mai astept... Nu spun ca e mai rau, sau mai bine.
Spun doar ca am crescut si eu, si voi... Si nu sunt convinsa ca imi place ideea asta, fiindca, in fond, mi-e dor sa aud in fiecare an caravana aia. Nu vreau sa o vad nici pe youtube, nici la televizor. Vreau sa o vad de la mine de pe geam.



video

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu