Visul unei nopti de vara

Asupra unor oameni visele au o influenta majora. Pot spune chiar ca unele vise schimba cursul unei vieti. Pot sa te faca sa-ti dai seama cum te-ar afecta ceva, cum te-ai simti daca ti s-ar intampla ceva anume. Si te fac sa iei unele decizii pe care nu le-ai lua altfel, sau sa revii asupra unor decizii gata luate.

Eu, la modul personal, pana acum, am avut un singur astfel de vis. La vremea aceea i l-am povestit unei prietene foarte bune. Asa, ca am visat eu intr-o noapte ceva, si gata. Mi s-a pus pata si apoi s-a repetat obsesiv visul ala, pana cand a trebuit sa fac ceva sa mi-l scot din cap. Si am facut. Si mi l-am scos. Dar asta a fost de ceva vreme. Multa vreme. Si oricum, ala e un vis de care ma bucur si acum ca "am ascultat" ca altfel.....cine stie unde si cu cine eram acum.
Si stiti cum in vis subconstientul plaseaza un loc in alt loc, cum ar fi casa ta, exact asa cum arata ea, care stii ca-i orasul cutare in...New York? asta mi se-ntampla destul de des. Am visat intr-o noapte casa bunicilor mei de la tara, in Cluj...aiurea.

Dar nu asta mi-e problema acum. Ci faptul ca de-o vreme visez constant si nu mai pot sa ma odihnesc. De cand am venit aici (in Spania), de la caldura probabil, ca dorm la 30 - 35 de grade si traiesc la 35+, numai vise super ciudate am. Si eu nu visez de obicei. Cand dorm acasa, nu prea visez. Nu-mi aduc aminte toate idioteniile de vise pe care le-am avut de cand am venit aici, dar visez tot chestii gen Sfarsitul Lumii, persoane cu care n-am mai avut povesti de ceva vreme, persoane dragi mie, dar in contexte mega-ciudate....si asa mai departe...

Poate ca subconstientul meu vrea acasa la fel de mult ca si inconstientul si constientul meu, sau poate doar am nevoie de-o vizita la psiholog. Sau poate am doar nevoie sa scada temperatura cu vre-o 10 grade sa nu ma mai fiarba la foc mic noaptea. Ca de-aia visez numai focuri, ca ma simt ca-n cuptor. Pana atunci insa, incerc sa ma detasez de problema asta pentru ca de la atatea vise nu mai am timp sa ma odihnesc si ma trezesc epuizata de la atatea lupte intre mine si personajele astea multe si ciudate.

Generatia Messenger.

Am citit azi articolul asta.
Mie mi se pare ca:

-Exista prea multi studenti din generatia messenger. Si prea multi ce vor urma generatia mc'donalds.

-Nu mai exista respect student-profesor. Daca iti permiti sa spui "salut" in loc de "buna ziua", arunci sacul cu respect la gunoi?

-Nu mai exista gramatica. Sau n-o sa mai existe in vreo 5 ani. "Nush", "dak", "pt. k", "ji nush c" nici macar NU EXISTA IN DEX !!!!!!!!

-Se intra prea usor la facultate. muuuult prea usor. Ar trebui sa se dea iar examen de admitere. Cu intrebari obligatorii din "bun-simt" si "gramatica".

-Studentii nu mai stiu sa faca diferenta intre amicitie si prietenie. Si nu stiu sa le combine intr-o cantitate optima cu respectul.

Concluzie: o trageti voi, eu am zis destul.

Punct.

Raport de sfarsit de an...academic

pentru ca sunt studenta, inca, in fiecare an, exista in viata mea o serie de oameni care intra si o serie de oameni care pleaca. tot timpul, dintre acestia, am niste personaje pe care pur si simplu le iubesc, si niste personaje pe care pur si simplu vreau sa le calc cu masina. efectiv si la propriu, fie chiar si pe trecerea de pietoni. partea proasta e ca nu`i prind in trafic veci. dar asta e alta poveste.

Intre personajele pe care vreau sa le calc cu masina, se gasesc domnisoara Tzutzu si un anumit domnul profesor la care nu-i dam numele, pentru ca o sa mai facem materii cu el, si pentru ca daca vede ce parere avem despre el o sa ne pice. de fapt, oricum o sa ne pice. Pe Tzutzu vreau sa o calc cu masina pentru ca ea habar n-are ce vorbeste. Deci profesor/asistent/seminarist mai varzica nu am intalnit veci pururi si nici nu cred ca o sa mai intalnesc vre-o data. Si daca ea habar n-are ce vorbeste...eu de unde sa am habar ce vrea? Adica da, ea are pretentii, dar pretentiile trebuie sa vina pe o baza solida. Si baza lipseste cu desavarsire. Si asa am ajuns la celalalt domn profesor, care este total opusul lui Tzutzu. Baza exista, si prea exista. Si de acolo apar pretentiile exagerate si rata de promovabilitate de 30%. Adica da, el chiar stie ce vorbeste. Si numai el. ”ati inteles?",...."nu".....ok...mai repeta o data, exact aceasi chestie, in exact aceleasi cuvinte. Da` crezi ca limba romana n-am inteles-o sau explicatia ta? deci da, asa se face. Si secretara care nu are volum mic sau mediu, ci doar mare si urla non-stop, la oricine. Altii care sa ne fi scos din sarite ataaaaaaaaat de tare incat sa-mi doresc sa ii prind pe-o trecere de pietoni n-avem.

Apoi avem categoria de personaje mediocre. Pe acestea ori nu le-am intalnit deloc si ne-au dat un examen asa, in dorul lelii, sa trecem toti, ori pur si simplu am aflat de la ei ca...stiu citi de pe slide-uri. Si aici mai intra cei care nu raspund la mailuri. Pe care nu`i inteleg de ce, in primul curs, isi dau adresa de mail studentilor. Peste aceste personaje trecem repede, fara sa ne dorim sa ii mai intalnim sau sa nu ii mai intalnim. Mi-e indiferent, atata vreme cat mentin egalitatea asta intre ce cer si ce ofera. Regula simpla de piata.

In final, ajungem la categoria oamenilor pe care ma bucur ca i-am intalnit si cu care as vrea tare mult sa mai am placerea, pe viitor.
Am avut unele personaje cu care am facut seminarii/laboratoare si care ne-au aratat ca exista o elita tanara. Din pacate, elita tanara n-are loc. Mai sus. Deocamdata. Chiar si asa, exista obiecte de studiu, ca si-acela care l-am facut cu acel domn profesor din prima categoria, la care nici cei 30% care promoveaza n-ar fi promovat fara existenta acestor oameni. Exista apoi, altii care ne-au ajutat sa trecem peste mediocritatea unora; cei care ne-au aratat frumos ce este in spatele cuvintelor de pe slideurile alea. Si mai exista personajele cu care am avut de-a face in activitatile noastre peri-academice, sa le spun asa. Cea care ma lasa sa ma duc la tigara linistita si care ma asteapta sa-mi beau cafeaua dimineata, ca sa pot functiona la capacitate maxima, chiar daca e trecut de ora 10. Si personajelor care mi-au raspuns la mail-uri, de asemenea, le multumesc. Si doamnei secretare care este tot timpul draguta, indiferent de cat de mult are de lucru.

acestora din urma, le multumesc, celorlalti, nu. Ii rog mai bine sa lase loc acestora din urma, si-asa am trai intr-o lume academica mult mai buna decat acum!


ne-auzim la anul pe subiectul asta. Pana atunci, o vara frumoasa sa aveti, si pe cat posibil, fara restante!