miercuri, 30 iunie 2010

Generatia Messenger.

Am citit azi articolul asta.
Mie mi se pare ca:

-Exista prea multi studenti din generatia messenger. Si prea multi ce vor urma generatia mc'donalds.

-Nu mai exista respect student-profesor. Daca iti permiti sa spui "salut" in loc de "buna ziua", arunci sacul cu respect la gunoi?

-Nu mai exista gramatica. Sau n-o sa mai existe in vreo 5 ani. "Nush", "dak", "pt. k", "ji nush c" nici macar NU EXISTA IN DEX !!!!!!!!

-Se intra prea usor la facultate. muuuult prea usor. Ar trebui sa se dea iar examen de admitere. Cu intrebari obligatorii din "bun-simt" si "gramatica".

-Studentii nu mai stiu sa faca diferenta intre amicitie si prietenie. Si nu stiu sa le combine intr-o cantitate optima cu respectul.

Concluzie: o trageti voi, eu am zis destul.

Punct.

miercuri, 23 iunie 2010

Raport de sfarsit de an...academic

pentru ca sunt studenta, inca, in fiecare an, exista in viata mea o serie de oameni care intra si o serie de oameni care pleaca. tot timpul, dintre acestia, am niste personaje pe care pur si simplu le iubesc, si niste personaje pe care pur si simplu vreau sa le calc cu masina. efectiv si la propriu, fie chiar si pe trecerea de pietoni. partea proasta e ca nu`i prind in trafic veci. dar asta e alta poveste.

Intre personajele pe care vreau sa le calc cu masina, se gasesc domnisoara Tzutzu si un anumit domnul profesor la care nu-i dam numele, pentru ca o sa mai facem materii cu el, si pentru ca daca vede ce parere avem despre el o sa ne pice. de fapt, oricum o sa ne pice. Pe Tzutzu vreau sa o calc cu masina pentru ca ea habar n-are ce vorbeste. Deci profesor/asistent/seminarist mai varzica nu am intalnit veci pururi si nici nu cred ca o sa mai intalnesc vre-o data. Si daca ea habar n-are ce vorbeste...eu de unde sa am habar ce vrea? Adica da, ea are pretentii, dar pretentiile trebuie sa vina pe o baza solida. Si baza lipseste cu desavarsire. Si asa am ajuns la celalalt domn profesor, care este total opusul lui Tzutzu. Baza exista, si prea exista. Si de acolo apar pretentiile exagerate si rata de promovabilitate de 30%. Adica da, el chiar stie ce vorbeste. Si numai el. ”ati inteles?",...."nu".....ok...mai repeta o data, exact aceasi chestie, in exact aceleasi cuvinte. Da` crezi ca limba romana n-am inteles-o sau explicatia ta? deci da, asa se face. Si secretara care nu are volum mic sau mediu, ci doar mare si urla non-stop, la oricine. Altii care sa ne fi scos din sarite ataaaaaaaaat de tare incat sa-mi doresc sa ii prind pe-o trecere de pietoni n-avem.

Apoi avem categoria de personaje mediocre. Pe acestea ori nu le-am intalnit deloc si ne-au dat un examen asa, in dorul lelii, sa trecem toti, ori pur si simplu am aflat de la ei ca...stiu citi de pe slide-uri. Si aici mai intra cei care nu raspund la mailuri. Pe care nu`i inteleg de ce, in primul curs, isi dau adresa de mail studentilor. Peste aceste personaje trecem repede, fara sa ne dorim sa ii mai intalnim sau sa nu ii mai intalnim. Mi-e indiferent, atata vreme cat mentin egalitatea asta intre ce cer si ce ofera. Regula simpla de piata.

In final, ajungem la categoria oamenilor pe care ma bucur ca i-am intalnit si cu care as vrea tare mult sa mai am placerea, pe viitor.
Am avut unele personaje cu care am facut seminarii/laboratoare si care ne-au aratat ca exista o elita tanara. Din pacate, elita tanara n-are loc. Mai sus. Deocamdata. Chiar si asa, exista obiecte de studiu, ca si-acela care l-am facut cu acel domn profesor din prima categoria, la care nici cei 30% care promoveaza n-ar fi promovat fara existenta acestor oameni. Exista apoi, altii care ne-au ajutat sa trecem peste mediocritatea unora; cei care ne-au aratat frumos ce este in spatele cuvintelor de pe slideurile alea. Si mai exista personajele cu care am avut de-a face in activitatile noastre peri-academice, sa le spun asa. Cea care ma lasa sa ma duc la tigara linistita si care ma asteapta sa-mi beau cafeaua dimineata, ca sa pot functiona la capacitate maxima, chiar daca e trecut de ora 10. Si personajelor care mi-au raspuns la mail-uri, de asemenea, le multumesc. Si doamnei secretare care este tot timpul draguta, indiferent de cat de mult are de lucru.

acestora din urma, le multumesc, celorlalti, nu. Ii rog mai bine sa lase loc acestora din urma, si-asa am trai intr-o lume academica mult mai buna decat acum!


ne-auzim la anul pe subiectul asta. Pana atunci, o vara frumoasa sa aveti, si pe cat posibil, fara restante!

sâmbătă, 12 iunie 2010

Si-a venit si vara peste mine...

Vine vara bine-mi pare, in gradina am o floare....care creste frumoasa si verde printr-o crapatura din asfaltul incins din fata blocului aglomerat in care locuiesc.
Si-a venit si vara peste mine. M-a luat prin surprindere, m-a atacat, si-am cazut la datorie.
Vara, mult mai mult decat iarna, simt ca traiesc in cluj. Da, e adevarat ca avem doua parcuri mari si verzi, si padure la marginea orasului, dar in cartierele clujului, spatiul verde e impartit de parca l-a aruncat cineva cu ochii inchisi, si asa a cazut din cer. NU exista de nici un fel planificare teritoriala in orasul asta.
In Andrei Muresanu toate strazile sunt cu zona verde pe margine, si apropo de trafic, parca nici nu exista.
In Manastur si in Marasi, iti vine sa te arunci pe geam. De pe ala de la care vezi linia de tren/tramvai, dupa caz, si sosea si blocuri si asfalt si masini si....toate alea care le gasesti intr-un oras in "plina dezvoltare".
In Buna Ziua ma omoara drumurile si lipsa utilitatilor (cum ar fi...un magazin...de exemplu).
In Gruia si Grigorescu, nu ma pronunt. Ca n-am drum pe acolo veci, si nu vreau sa vorbesc prostii.
In zorilor, parca e impartit in doua. Zona Asa Da si Zona Asa Nu. Sau Blocuri versus Case.

Bine ca exista zonele de padure de la marginea oraslui, unde nu-ti doresti sa mori. Dar si acolo, in weekend, parca e concert Guta si Festivalul Mititeilor. asa ca eu zic Pas.

Bine ca e sesiune si nu ies din casa, bine ca la mine nu bate soarele in geam, bine ca mai e cate o greva si am pauza si la trenuri si bine ca mai am putin si plec din Cluj. Ce-i drept, intr-un oras mult mai mare si mult mai "infierbantat" decat Clujul, dar unde nu simti ca te sufoci de la atatea catastrofe ale panificarii teritoriale, unde am autostrada si unde exista liniste la orele amiezii, nu copii care joaca fotbal si se injura la mine in fata geamului. E bine, bine c-a venit vara, bine ca plec eu de-aici. Voua va doresc o vara incendiara a la OriceOrasInCareLocuiti, in speranta ca locuiti intr-unul din cartierele alea pe care le-am trecut la "asa da".