i) publicitate mascata - prezentarea in programe, prin cuvinte, sunete sau imagini, a bunurilor, serviciilor, denumirilor, marcilor comerciale sau activitatilor unui producator de bunuri ori prestator de servicii, daca aceasta prezentare este facuta in mod intentionat de radiodifuzor, in scop publicitar nedeclarat, si care poate crea confuzie in randul publicului cu privire la adevaratul sau scop; o asemenea forma de prezentare este considerata intentionata mai ales atunci cand este facuta in schimbul unor avantaje materiale, a unor servicii reciproce sau al altor beneficii cu efect similar;
j) teleshopping - difuzarea catre public a unor oferte comerciale directe privind furnizarea contra cost a unor bunuri, inclusiv bunuri imobiliare si necorporale, sau, dupa caz, prestarea unor servicii;
Continutul comunicarii audiovizuale
(1) Publicitatea si teleshoppingul se difuzeaza grupat, trebuie sa fie usor de identificat prin marcaje corespunzatoare si trebuie sa fie separate de alte parti ale serviciului de programe prin semnale optice si acustice.
(2) Spoturile publicitare si de teleshopping pot fi difuzate izolat numai in cazuri exceptionale stabilite ca atare de Consiliu.
(3) Tehnicile subliminale sunt interzise in publicitate si teleshopping.
(4) Publicitatea mascata si teleshoppingul mascat sunt interzise.
(1) Inserarea spoturilor publicitare, inclusiv a celor autopromotionale sau de teleshopping, se poate face numai intre programe. Daca se respecta conditiile prevazute la alin. (4)-(7), spoturile de publicitate sau de teleshopping pot fi inserate si in timpul unui program, astfel incat:
a) integritatea si valoarea programului respectiv sa nu fie prejudiciate, tinandu-se seama de pauzele firesti ale acestuia si de durata si natura lui;
b) drepturile de autor sa nu fie prejudiciate.
(2) Societatea Romana de Radiodifuziune si Societatea Romana de Televiziune, in calitate de servicii publice, pot insera spoturi publicitare, inclusiv autopromotionale sau de teleshopping, numai intre programe.
(3) In cadrul programelor alcatuite din parti autonome sau in cadrul difuzarii unor competitii sportive ori a altor evenimente sau emisiuni structurate similar, care contin pauze, spoturile de publicitate si teleshopping pot fi introduse doar intre parti sau in pauze.
(4) Difuzarea operelor audiovizuale, cum sunt filmele cinematografice sau filmele realizate pentru televiziune, cu exceptia serialelor, foiletoanelor, programelor distractive si a documentarelor, daca durata lor programata este mai mare de 45 de minute, poate fi intrerupta o singura data pentru fiecare interval de 45 de minute; o noua intrerupere este permisa numai daca durata lor programata este cu cel putin 20 de minute mai mare decat doua sau mai multe perioade complete de 45 de minute.
(5) Daca un program de televiziune, altul decat cele mentionate la alin. (3), este intrerupt de spoturi de publicitate sau de teleshopping, trebuie sa existe un interval de minimum 20 de minute intre doua pauze publicitare succesive in interiorul programului respectiv.
(6) Este interzisa inserarea de publicitate sau teleshopping in cadrul difuzarii oficierii unui serviciu religios.
(7) Programele de stiri si reportajele de politica interna, documentarele, programele religioase si programele pentru copii, a caror durata programata este mai mica de 30 de minute, nu pot fi intrerupte de publicitate sau teleshopping; daca durata programata a acestora este de cel putin 30 de minute, atunci se vor aplica, corespunzator, dispozitiile alin. (5).
(1) Publicitatea, inclusiv publicitatea autopromotionala, si teleshoppingul trebuie sa respecte urmatoarele conditii:
a) sa nu afecteze dezvoltarea fizica, psihica sau morala a minorilor;
b) sa nu prejudicieze demnitatea umana;
c) sa nu includa nici o forma de discriminare pe motiv de rasa, religie, nationalitate, sex sau orientare sexuala;
d) sa nu aduca ofensa convingerilor religioase sau politice ale telespectatorilor si radioascultatorilor;
e) sa nu stimuleze comportamente daunatoare sanatatii sau sigurantei populatiei;
f) sa nu stimuleze comportamente daunatoare mediului;
g) sa nu stimuleze comportamente indecente sau imorale;
h) sa nu promoveze, direct sau indirect, practici oculte.
(2) Publicitatea si teleshoppingul care aduc atingere intereselor legale ale consumatorilor sunt interzise.
Art. 30.
Orice forma de publicitate sau teleshopping pentru tigari sau pentru alte produse din tutun este interzisa.
Art. 31.
Publicitatea sau teleshoppingul pentru produsele medicale si tratamentele medicale pentru care este necesara o prescriptie medicala este interzis.
Art. 32.
Publicitatea si teleshopping-ul pentru bauturi alcoolice trebuie sa respecte urmatoarele conditii:
a) sa nu fie adresate minorilor sau sa nu prezinte minori consumand bauturi alcoolice;
b) sa nu stabileasca o legatura intre consumul de alcool si imbunatatirea calitatilor fizice, psihice sau a abilitatii in conducerea de vehicule;
c) sa nu sugereze ca prin consumul de alcool se pot obtine performante sociale sau sexuale;
d) sa nu sugereze ca alcoolul are calitati terapeutice sau ca acesta este stimulent, sedativ sau mijloc de rezolvare a problemelor personale;
e) sa nu incurajeze consumul exagerat de alcool si sa nu puna intr-o lumina negativa consumul moderat sau abtinerea de la consumul de bauturi alcoolice;
f) sa nu prezinte drept o calitate continutul ridicat in alcool al bauturilor.
Art. 33.
(1) Publicitatea nu trebuie sa provoace nici o dauna morala, fizica sau intelectuala minorilor si, in special:
a) sa nu instige in mod direct minorii sa cumpere un produs sau serviciu, prin exploatarea lipsei de experienta sau a credulitatii acestora;
b) sa nu incurajeze in mod direct minorii sa isi convinga parintii sau pe alte persoane sa cumpere bunurile sau serviciile care fac obiectul publicitatii;
c) sa nu exploateze increderea speciala pe care minorii o au in parinti, profesori sau alte persoane;
d) sa nu prezinte in mod nejustificat minori in situatii periculoase.
(2) Teleshoppingul trebuie sa respecte conditiile mentionate la alin. (1) si sa nu incite minorii sa incheie contracte pentru vanzarea sau inchirierea de bunuri ori servicii.
(1) Timpul de difuzare dedicat publicitatii, cu exceptia ferestrelor de teleshopping prevazute la art. 36, nu poate depasi 15% din timpul de difuzare, iar impreuna cu spoturile de teleshopping nu poate depasi 20% din timpul zilnic de difuzare.
(2) Durata spoturilor de publicitate si a spoturilor de teleshopping nu poate depasi 12 minute din timpul oricarei ore date; in cazul televiziunii publice durata acestora nu poate depasi 8 minute din timpul oricarei ore date.
(3) In vederea aplicarii dispozitiilor prezentului articol publicitatea nu include:
a) anunturile facute de radiodifuzor in legatura cu propriile programe si produsele auxiliare direct derivate din aceste programe; b) anunturile de interes public si apelurile in scopuri caritabile transmise in mod gratuit.
Dispozitiile prezentei legi se vor aplica in mod corespunzator serviciilor de programe dedicate exclusiv autopromovarii, inclusiv cu privire la limitarea duratei celorlalte forme de publicitate, in conditiile art. 35 alin. (1) si (2).
Este o forma de publicitate interzisa la TV si Radio dar destul de raspandita pe internet sau in ziare. Presupune promovarea unui produs sau serviciu fara a declara intentia de promovare, de exemplu prezenta intr-un interviu a unei persoane ce poarte un tricou cu insemnele vizibile ale unei companii sau scrierea unui articol in care se face referire la o anumita marca sau brand.
Indiferent de mijloacele alese pentru publicitate, promovarea ramane una dintre cele mai importante aspecte ale oricarei afaceri. (sursa)
Publicitatea comparativa este definita astfel: orice forma de publicitate care direct sau indirect identifica un concurent sau bunurile sau serviciile oferite de concurenti.
Regula este ca publicitatea comparativa nu este interzisa daca indeplineste urmatoarele conditii:
- nu este inselatoare;
- se compară bunuri sau servicii având aceleasi scopuri sau destinaţii
- se compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi reprezentative - între care poate fi inclus şi preţul - ale unor bunuri sau servicii;
- nu se creează confuzie pe piaţă între cel care îşi face publicitate şi un concurent sau între mărcile de comerţ, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care îşi face publicitate şi cele aparţinând unui concurent;
- nu se discreditează sau se denigrează mărcile de comerţ, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii, activităţi sau circumstanţe ale unui concurent
- nu se profită în mod incorect de renumele unei mărci de comerţ, de denumirea comercială sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicaţia geografică a unui produs al unui concurent
- nu se prezintă bunuri sau servicii drept imitaţii sau replici ale unor bunuri sau servicii purtând o marcă de comerţ sau o denumire comercială protejată; (sursa)
Conform legii 148/2000, care defineşte publicitatea înşelătoare ca orice publicitate care în orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia contact cu aceasta şi îi poate afecta comportamentul economic, lezându-i interesul de consumator sau care poate leza interesele unui concurent.
Pentru determinarea caracterului înşelător al publicităţii, trebuie luate în considerare toate caracteristicile acesteia şi, în mod deosebit, elementele componente referitoare la:
a) caracteristicile bunurilor şi serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de execuţie şi de ambalare, compoziţia, metoda şi data fabricaţiei sau a aprovizionării, măsura în care acestea corespund scopului destinat, destinaţia, cantitatea, parametrii tehnico-funcţionali, producătorul, originea geografică sau comercială ori rezultatele testelor şi încercărilor asupra bunurilor sau serviciilor, precum şi rezultatele care se asteaptă de la acestea;
b) preţul sau modul de calcul al preţului, precum şi condiţiile în care sunt distribuite produsele sau sunt prestate serviciile;
c) condiţiile economice şi juridice de achiziţionare sau de prestare a serviciilor;
d) natura serviciilor ce urmează a fi asigurate după vânzarea produselor sau prestarea serviciilor;
e) natura, atribuţiile şi drepturile celui care îţi face publicitate, cum ar fi: identitatea, capitalul social, calificarea, dreptul de proprietate industrială, premii şi distincţii primite;
f) omiterea unor informaţii esenţiale cu privire la identificarea şi caracterizarea bunurilor sau serviciilor, cu scopul de a induce în eroare persoanele cărora le sunt adresate. (sursa)
CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. 1. - Prezenta lege are drept scop protecţia comercianţilor împotriva publicităţii înşelătoare şi a consecinţelor defavorabile ale acesteia, precum şi stabilirea condiţiilor în care publicitatea comparativă este permisă. Art. 2. - (1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică conţinutului materialelor publicitare şi mesajelor publicitare, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informaţiei. Art. 3. - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: CAPITOLUL II Art. 4. - Publicitatea înşelătoare este interzisă. Art. 5. - Pentru a determina dacă publicitatea este înşelătoare trebuie să se ia în considerare toate aspectele acesteia, în special orice informaţie conţinută de aceasta cu privire la: Art. 6. - Publicitatea comparativă este considerată legală dacă îndeplineşte, în mod cumulativ, următoarele condiţii: CAPITOLUL III Art. 7. - (1) În vederea combaterii şi stopării publicităţii înşelătoare şi a respectării dispoziţiilor privind publicitatea comparativă, persoanele fizice şi juridice, asociaţiile şi organizaţiile care au un interes legitim pot să sesizeze Ministerul Economiei şi Finanţelor sau, după caz, Consiliul Naţional al Audiovizualului. Art. 8. - Sesizarea adresată Ministerului Economiei şi Finanţelor poate fi îndreptată: Art. 9. - (1) La sesizarea persoanelor fizice şi juridice, a asociaţiilor şi a organizaţiilor care au interes legitim sau din oficiu, Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin reprezentanţii săi, va solicita comerciantului care îşi face publicitate să furnizeze toate dovezile necesare privind exactitatea afirmaţiilor, a indicaţiilor ori a prezentărilor din anunţul publicitar. Art. 10. - (1) Nerespectarea de către comercianţi a prevederilor art. 4 şi 6 constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 30.000 lei. Art. 11. - (1) În cazul în care se constată încălcarea de către comerciantul care îşi face publicitate a dispoziţiilor prevăzute la art. 4 şi 6, ţinând cont de toate interesele implicate în cauză şi, în special, de interesul public, Ministerul Economiei şi Finanţelor poate dispune, odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale prevăzute la art. 10 alin. (1), următoarele măsuri complementare: Art. 12. - (1) În vederea eliminării efectelor de durată ale publicităţii înşelătoare sau ale publicităţii comparative ilegale a cărei încetare, respectiv interzicere, a fost dispusă printr-un proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, care nu a fost contestat, ori printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă prin care s-a dispus o astfel de măsură, Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin reprezentanţi împuterniciţi, va solicita comerciantului în cauză: Art. 13. - (1) Nerespectarea măsurilor prevăzute la art. 12, precum şi a obligaţiei prevăzute la art. 9 constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 6.000 lei la 60.000 lei. Art. 14. - (1) În situaţia în care Ministerul Economiei şi Finanţelor dispune, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. a), încetarea publicităţii înşelătoare sau a publicităţii comparative ilegale, acesta va comunica de îndată măsura respectivă Consiliului Naţional al Audiovizualului. Art. 15. - Prevederile art. 10, 11 şi 13 referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 28 şi 29. Art. 16. - (1) În cazul în care se constată că faptele reclamate nu constituie publicitate înşelătoare sau, după caz, publicitate comparativă ilegală, Ministerul Economiei şi Finanţelor emite decizie motivată de respingere a sesizării. Art. 17. - (1) În cazul încălcării dispoziţiilor prezentei legi, răspunderea revine comerciantului beneficiar al anunţului publicitar. Art. 18. - Dreptul de a sesiza faptele prevăzute la art. 4 şi 6 se prescrie în termen de 3 luni de la data la care persoanele, asociaţiile sau organizaţiile care au un interes legitim, potrivit prevederilor prezentei legi, au luat cunoştinţă de anunţul publicitar, dar nu mai târziu de 6 luni de la data apariţiei acestuia. Art. 19. - (1) Prezenta lege nu exclude controlul voluntar al publicităţii de către organizaţiile profesionale cu rol de autoreglementare în domeniul publicităţii şi nici dreptul persoanelor fizice şi juridice, al asociaţiilor sau al organizaţiilor interesate de a se adresa direct acestor organizaţii. CAPITOLUL IV Art. 20. - (1) În aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, Ministerul Economiei şi Finanţelor poate emite norme, care se aprobă prin ordin al ministrului. Art. 21. - Dispoziţiile legislative, regulamentare şi administrative adoptate de autorităţile române, precum şi orice alte informaţii cu privire la publicitatea înşelătoare şi comparativă se notifică de Ministerul Economiei şi Finanţelor către Comisia Europeană. Art. 22. - Prezenta lege se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor privind publicitatea pentru anumite produse şi/sau servicii, precum şi restricţiilor sau interdicţiilor privind publicitatea în anumite medii, cuprinse în alte acte normative. Art. 23. - Legea nr. 148/2000 privind publicitatea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 2 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează: Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR p. PREŞEDINTELE SENATULUI, Bucureşti, 18 iulie 2008. (sursa) 4.Publicitatea subliminala Legislatie in vigoare: Lege nr. 148 din 26/07/2000, Publicitatea subliminala este interzisa Definirea termenilor: Originile isteriei subliminale Isteria subliminala a fost declansata in anul 1957, cand un anume Vicary a anuntat public ca tocmai a infiintat o agentie de publicitate "Subliminal Projection Company", care urma sa exploateze stimulii subliminali. El a spus ca, in timpul unui film care se derula intr-un cinematograf din New Jersey, ar fi proiectat flash-uri de 1/3.000 de secunda, continand indemnurile "drink Coke" and "eat popcorn". In urma acestui experiment, vanzarile la aceste produse ar fi crescut spectaculos. Atunci, niste senatori americani au hotarat ca aceasta practica trebuie interzisa. Desi cativa ani mai tarziu, intr-un interviu acordat revistei Advertising Age, Vicary a recunoscut ca experimentul nu a fost real si ca ar fi facut aceste declaratii pentru a-si salva compania de faliment, publicitatea subliminala a ramas in reglementari drept o fapta la fel de grava ca si publicitatea inselatoare. Panica si isteria legate de publicitatea subliminala au fost alimentate si de predictiile orweliene, potrivit carora in viitor gandurile si comportamentul nostru vor fi controlate de o instanta invizibila, dar omniprezenta. Chiar daca de atunci au aparut teorii mai avansate legate de controlul comportamentului consumatorului, cum ar fi neuromarketingul, tot publicitatea subliminala a ramas sperietoarea cea mai temuta. Discutiile legate de aceasta tema au revenit in actualitate si pentru ca exista o multime de zvonuri ca Internetul ar fi plin de mesaje subliminale. Cum ar putea influenta mesajele subliminale comportamentul consumatorului? Conf. univ. dr. Daniel David, de la Universitatea Babes-Bolyai, spune ca, inainte de "a acuza" publicitatea subliminala, trebuie facuta distinctia dintre povestile care atribuie stimularii subliminale o putere uriasa si ceea ce arata studiile de specialitate. Sunt dovezi stiintifice ca perceptia subliminala exista, dar ea nu poate fi folosita in mod nelimitat. In cazul in care consumatorul are o optiune de cumparare bine stabilita, acesta nu poate fi manipulat. Dar daca ii este indiferent ce vrea sa cumpere, atunci comportamentul acestuia ar putea fi influentat prin mesaje subliminale. Stimularea subliminala se poate face auditiv sau vizual. Stimulul auditiv se reduce pana cand subiectul poate declara ca nu se aude nimic sau se poate reduce vizibilitatea stimulului printr-o expunere extrem de rapida, pana la un prag la care nu apuci sa constientizezi ceea ce ai vazut. Pentru ca astfel de tehnici sa poata influenta comportamentul cumparatorului, este necesar ca acesta sa cunoasca marca, sa o aiba in sistemul cognitiv. Nu poti induce o marca noua prin tehnici subliminale. Comportamentul nostru este determinat de cele mai activate cunostinte. Perceptia subliminala poate, in anumite limite, sa influenteze nivelul de activare a unor cunostinte si atunci, indirect, activeaza comportamentul. In situatia in care consumatorul nu are deja unele cunostinte in legatura cu marca respectiva, atunci posibilitatea de a-l influenta este practic nula pentru ca nu are ce cunostinte sa activeze pentru a determina comportamentul. Deci publicitatea subliminala ar putea avea efect la un nivel mediu de activare, atunci cand cumparatorul are anumite cunostinte, dar nu are o optiune clara. Rats… Cele mai intense dezbateri privind publicitatea subliminala au fost in timpul campaniei electorale din SUA, in anul 2000. Este vorba de un spot publicitar al republicanilor care lua in deradere propunerea lui Al Gore, contracandidatul lui George Bush, de a legifera comercializarea drogurilor pe baza de prescriptie medicala. In spot aparea o banda pe care scria "Bureaucrats Decides". Cei de la canalul Fox News au constatat ca, inainte sa apara tot sloganul, apareau, pentru o fractiune de secunda, numai literele din mijloc, respectv "rats" (sobolani). Dupa aceea, si CNN, si alte posturi au desfasurat spotul cadru cu cadru si au constatat ca, intr-adevar, cuvantul "rats" aparea pentru o fractiune de secunda pe tot ecranul. Aceasta ar fi insemnat ca s-ar fi putut presupune o legatura cu folclorul electoral "Kill the rat, kill the cat, kill the dirty Democrat". Greu de prins cu subliminala Si la noi, ca in majoritatea tarilor, acest tip de reclama este interzisa si se pedepseste prin mai multe acte normative. Potrivit Legii audiovizualului, utilizarea de tehnici subliminale in cadrul publicitatii sau teleshoppingului se pedepseste cu amenzi de la 50 la 500 de milioane RON. Intrebata daca pana acum s-a descoperit la noi vreun caz de publicitate subliminala, Cristina Trepcea, membru al Consiliului National al Audiovizualului, a spus ca nu exista niciun caz care sa poata fi discutat ca fiind publicitate subliminala. Care ar fi probele publicitatii subliminale, atata vreme cat aceasta utilizeaza stimuli prea slabi pentru a putea fi perceputi in mod constient? Trepcea ne-a raspuns: "Subliminalitatea nu are cum sa fie masurata. Este incriminata in primul rand pentru ca in felul acesta este listata drept un lucru rau si este astfel descurajata, in al doilea rand pentru ca, in cazul in care se constata, intr-un fel sau altul, sa poata fi pedepsita". Subliminal sau subtil? Publicitarii considera ca povestile despre publicitatea subliminala sunt ca si cele despre OZN-uri. Razvan Capanescu, Creative Director Ogilvy & Mather, crede ca publicitatea subliminala este un mit urban: "Nimeni nu l-a vazut sau simtit, dar toata lumea vorbeste despre el ca si cum ar fi o experienta de viata. Nu cred ca se ocupa nimeni cu strecurarea unui cadru de mai putin de jumatate de secunda cu lucruri care ar reprezenta un brand, cand poti brandui toate cele 30 de secunde. Si cand spun brandui nu inseamna logo. In publicitatea contemporana, poti brandui o atmosfera (care este specifica unei marci), un mod de viata, o paleta cromatica... pentru simplul fapt ca de vreo 20 de ani incoace brandurile chiar au personalitati bine conturate si universuri usor recognoscibile. Si asta nu inseamna subliminal, inseamna subtil. Adica elegant". Irina Ilie, Client Service Director Tempo, este de parere ca la noi nu exista publicitate subliminala, ci mai degraba mascata. "In diverse emisiuni sau filmari pe strada mai scapa cate un panou publicitar sau o prezenta «inocenta» a cate unui produs etc.". Alexandru Dumitrescu, Associate Creative Director McCann/Creative Services, ironizeaza povestile despre aceste practici: "Nu cred in publicitatea subliminala pentru ca nu e nevoie de ea. Publicitatea normala, onesta si perfect vizibila, poate face minuni intr-un marketing mix. Marcile mari n-au nevoie de niciun fel de trucuri demne de serviciile secrete. Ele promit si livreaza (prin publicitate si prin experienta produsului) emotii care sunt suficient de persuasive ca sa construiasca favorabilitate si loialitate". Alina Damaschin, Business Development Director la Saatchi & Saatchi, este de parere ca "a admite ca exista publicitate subliminala ar insemna sa negi modalitatea de formare si rolul publicitatii traditionale. Toate cartile si articolele scrise de la aparitia acestei ipoteze in anii '50 par desprinse din teoria conspiratiei. S-a afirmat ca mesajele publicitatii subliminale manipuleaza de fapt prin folosirea unor subiecte tabu in fata carora subiectii au mai putin discernamant. S-au facut cercetari, s-a incercat sa se demonstreze cum in spatele unui print la un stick deodorant se vorbeste despre sex, cum cuburile din paharul cu whisky induc imagini ce determina fostii alcoolici sa se reintoarca la bautura sau cum anumite imagini de pe un pachet de tigari induc ideea de virilitate." (sursa) |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu